Stabilirea limitelor

Unor oameni le vine natural să pună limite în relații, dar altora le poate fi greu să o facă. Acest material își propune să te ajute să înțelegi ce înseamnă limitele și cum poți stabili limite mai sănătoase.

Înainte de a citi mai departe, ia-ţi un pic de timp și întreabă-te dacă simţi că unii oameni din viaţa ta îţi încalcă limitele. Sau, ești în situaţia în care cineva îţi reproșează că-i încalci limitele și simţi că îţi este dificil să te oprești din a face asta? Te-ai putea regăsi în ambele situaţii, în relaţii diferite, deoarece atunci când ţi-au fost încălcate limitele în mod repetat îţi poate fi greu să respecţi la rândul tău limitele altcuiva.

De oricare parte ai fi, acest material te poate ajuta să reflectezi la limitele sau barierele pe care le ai în relaţii, și îţi va oferi idei concrete pentru a te ajuta să stabilești limite mai sănătoase în relaţii.

Poate te întrebi ce șansă de reușită ai dacă tu ești singurul/singura care se schimbă. Ce se întâmplă dacă persoana cu care îţi dorești să ai limite mai sănătoase nu dorește să se schimbe?

Pentru cineva care nu este obișnuit să spună “nu” sau să exprime ceea ce simte, știind că nu va fi confortabil pentru cel care trebuie să audă asta, stabilirea limitelor va fi dificilă la început. Atunci când vrei să înveţi să pui limite, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să devii conștient de ceea ce-ţi dorești și să decizi că vrei să fii onest în comunicare.

Acest lucru presupune să-ţi asumi răspunderea pentru a spune lucrurilor pe nume și să începi să-ţi exersezi autonomia. “Da” nu este singurul răspuns posibil! Dacă obișnuiai să spui “da” tot timpul, o schimbare ar fi să poţi spune “da” atunci când îţi dorești ceva, “nu” atunci când nu îţi dorești, sau “nu știu” atunci când nu ești sigur.

Este în regulă să ai momente în care să-ţi fie greu să decizi între “da” sau “nu”, astfel că îţi poţi lua timp de gândire pentru a formula un răspuns. Stabilirea de limite îţi va provoca zonele în care ești vulnerabil, cum ar fi dorinţa de a face pe plac celor din jur indiferent de consecinţe. Fii conștient de vulnerabilităţile tale și acceptă-le, doar așa le poţi schimba! Dar înainte de a vedea ce ai de făcut, haide să vedem ce sunt de fapt limitele.

Limitele se referă la comportamentul nostru și nu au menirea de a controla comportamentul altora. Nu pot interzice cuiva să facă numite lucruri, dacă asta este ceea ce dorește să facă. Îi pot spune însă cum mă voi comporta eu atunci când el/ea face o anumită alegere. Cu alte cuvinte, limitele au consecinţe: “dacă vei face x, eu voi face y”. În acest sens, limitele oferă oamenilor posibilitatea de a face alegeri. Pot face ceea ce doresc, și în același timp și tu poţi face același lucru. Spre exemplu, nu poţi face pe nimeni să nu mai consume droguri, dar poţi alege să nu fii iubita/l unei persoane care consumă droguri, sau poţi alege să nu oferi bani copilului tău care consumă droguri.

Fii clar cu privire la limita pe care vrei să o stabilești.

Nu lăsa loc de interpretare! Te va ajuta și pe tine. De exemplu, “poartă-te mai frumos cu mine” este mult mai vag decât “aștept să îmi răspunzi când te strig”. Uneori se poate întâmpla să nu-ţi placă comportamentul cuiva, dar să-ţi dorești să păstrezi relaţia, și să-ţi fie teamă că punând limite există șansa de a îndepărta persoana și de a pierde relaţia. Nerespectând limita stabilită, aceasta devine neclară, ceea ce nu ajută. Fie este o limită, și atunci este clară, fie nu este o limită. Este important să fii consecvent în aplicarea limitelor, altfel se creează confuzie. În plus, cel care vede că renunţi dacă insistă suficient, ar putea începe să împingă limitele, în speranţa că vei ceda. De exemplu, dacă limita pe care o pui unui adolescent este: „Dacă nu vii acasă până la 10, te las să dormi pe stradă”, dar la 12 îi deschizi ușa, creezi confuzie. Astfel, adolescentul tău știe că acea limită nu va fi pusă în aplicare, ci este doar „o vorbă”, o ameninţare teoretică. Formulează doar acele limite pe care ești dispus să le pui în aplicare, altfel, cuvintele tale nu vor fi luate în considerare.

Fii pregătit pentru posibilitatea de a te simţi vinovat că nu cedezi, sau ca celălalt să se folosească de sentimentul de vină pentru a te determina să revii la comportamentul precedent. Există și posibilitatea de a pierde unele relaţii atunci când oamenii nu se mai pot folosi de tine așa cum obișnuiau să o facă în trecut.
Dacă nu ești obișnuit să pui limite, începe prin a scrie ceea ce dorești să spui și a repeta în faţa oglinzii. Nu este ușor să faci ceva diferit faţă de ceea ce făceai înainte. Este în regulă să nu dai răspunsuri pe loc, și să spui uneori “lasă-mă să mă gândesc și-ţi voi răspunde puţin mai târziu”. Nu încerca să te justifici.
O limită se poate referi nu doar la ceea ce-ţi dorești să NU se întâmple, ci și la ceva ce-ţi dorești să se întâmple. Fii specific cu privire la ceea ce dorești să se întâmple, fără a ataca persoana. Spre exemplu, spune: “Mi-aș dori să mă întrebi înainte de a programa o vizită a cuiva”, și nu “Ești un nemernic pentru că nu iei în considerare ceea ce-mi doresc eu”.

Este în regulă să exprimi ceea ce-ţi dorești. Să exprimi este diferit de a pretinde cu orice preţ. Atunci când îţi exprimi o dorinţă, celălalt are dreptul de a spune “nu”.

Reprimarea și negarea sentimentelor tale (de ex. „Aaaa, nu-i nimic, nu mă afectează când strigă la mine…”) sau nerecunoașterea propriilor sentimente te pot împiedica în stabilirea unor limite sănătoase. De asemenea, dependenţa de alţii, teama că vei fi abandonat dacă nu faci ceea ce-ţi cer alţii pot fi o problemă. Dacă în trecut ai fost în relaţii în care ai fost abuzat sau ţi-au fost încălcate limitele, acestea sunt lucruri care trebuiesc adresate și procesate. Modelele parentale defectuoase pe care nu le-am înţeles, lucrurile din trecut pe care nu le-am iertat pot interfera cu dezvoltarea unor graniţe sănătoase în relaţiile noastre. Dorinţa de a fi pe placul celorlalţi indiferent de cost, sau rușinea cu privire la cine ești sau teama că limitele nu-ţi vor fi acceptate, te vor influenţa.

De ex. “Nu-i spun că mă deranjează când mă critică pentru că o să se supere pe mine.” Nu poţi avea limite sănătoase și să fii codependent în același timp! Indiferent de modul în care ai ajuns să ai limitele pe care le ai, este responsabilitatea ta să repari lucrurile. Nimeni nu o poate face în locul tău!