Există multe substanțe și comportamente care pot da dependență. Cele mai des întâlnite sunt: cofeina, tutunul, alcoolul, drogurile, unele medicamente, jocurile de noroc şi pornografia. Dar cum putem ști dacă consumul lor s-a transformat în dependență?
Cele două condiţii majore ale dependenţei sunt:
1.Persoana întâmpină dificultăţi în a controla cât de mult sau cât de des consumă acea substanţă sau practică acel comportament. De exemplu, un pahar de alcool duce la consumarea mai multor pahare de băutură sau dacă la început cineva fuma o țigară de marijuana în weekend, acum fumează zilnic sau de mai multe ori pe zi.
2.Persoana continuă să consume acea substanţă sau să practice acel comportament chiar dacă aceasta are consecinţe negative asupra vieţii sale. De exemplu, ea poate continua să bea alcool chiar dacă asta duce la probleme de sănătate sau conflicte repetate cu familia.
Cele două condiţii definesc toate tipurile de dependenţe, fie că este vorba despre alcool, droguri ilegale sau jocuri de noroc. Desigur, tipul și gravitatea consecințelor negative sunt diferite de la caz la caz. Dependența se poate dezvolta în ciuda unor intenții foarte bune sau a unui caracter puternic.
Pe parcursul a diferite perioade istorice, au fost formulate mai multe modele explicative ale dependenței. Fiecare dintre acestea s-a focalizat mai mult sau mai puțin asupra anumitor aspecte ale dependenței, cum ar fi cele de natură medicală (boală a creierului), morală (păcat, deficit de caracter), psihologică (deficiențe de personalitate), socială (comportament învățat) etc.
Un model mai recent, conceptualizat de către Bruce Alexander (2008), vorbește despre dependență ca dislocare existențială. În viziunea lui, dependența este un fenomen care vizează întreaga persoană (nu doar aspecte care țin de sănătate, voință sau moralitate). Dependența este un răspuns adaptativ al persoanei la percepția, mai mult sau mai puțin conștientizată, a propriei stări de dislocare. Termenul de dislocare se referă în general la desprinderea a ceva din întregul din care face parte (ex. dislocarea umărului), la părăsirea locului de care a aparținut (ex. dislocarea de trupe, imigrarea). Translatat la nivel individual și social, dincolo de componenta geografică, dislocarea caracterizează experimentarea unei stări persistente de separare, detașare sau dezangajare, pierderea sau eșecul dobândirii unei stări de integrare psiho-socială. Dar dislocarea nu se petrece doar la nivelul psiho-social al persoanei, ci și la un nivel mai adânc – existențial. Aceasta se referă la faptul că persoana dependentă suferă de un deficit la nivelul semnificației / ideologiei vieții (pentru ce trăiesc?, ce dă semnificație vieții mele?) și de un deficit în a face față aspectelor de bază ale vieții (cum să trăiesc?).
Există mai multe stadii ale consumului
Primul stadiu este de regulă unul experimental, în care persoana “încearcă” pentru prima dată substanța, fără vreo intenție de continuare a consumului acestei substanțe. Datorită plăcerii resimțite la prima utilizare sau încurajat/ă de faptul că nu se întrevăd consecințele negative așteptate, persoana poate trece la un stadiu de consum recreațional sau ocazional. În acest stadiu, consumul se produce cu anumite ocazii, cum ar fi la unele întâlniri cu prietenii. De aici se poate ajunge la un consum regulat, în care “ocaziile” de consum devin mai regulate, spre exemplu, în fiecare weekend. Ultimul stadiu este cel în care consumul devine o preocupare zilnică, iar viața celui care consumă începe să se structureze în jurul procurării substanței sau a practicării comportamentului adictiv.
În anumite circumstanțe, unele persoane reușesc să se oprească la un consum experimental sau ocazional și să nu progreseze spre un consum regulat și, implicit spre dependență. Deși fiecare pesoană care începe să consume substanțe adictive își propune să facă parte din această categorie și să controleze consumul, mulți nu reușesc.
Consecinţele dependenţei se agravează pe măsura trecerii timpului.
Nimeni nu își propune să ajungă dependent! Dependenţa se instalează progresiv, de multe ori fără să ne dăm seama. Dacă la început efectele negative ale consumului sau practicării comportamentului adictiv rareori apar, acestea vor deveni vizibile pe măsură ce se instalează dependența. Ea nu va trece de la sine. Vindecarea presupune renunțarea la substanța / comportamentul asupra căruia persoana nu poate avea control. Renunțarea nu este ușoară. Dar dacă persoana a suferit consecinţe negative şi nu vrea ca ele să continue să îi afecteze viaţa, nu există moment mai potrivit pentru începerea recuperării decât ACUM!
