Vârstele creierului

Zona cea mai „sofisticată” a creierului uman poartă numele de cortex prefrontal. Ea are nevoie de cel mai mult timp pentru a se maturiza. Se poate spune că „adolescența” creierului se încheie abia între 20-25 de ani.

Alcoolul și drogurile acționează asupra cortexului prefrontal. Când acțiunea are loc înainte de maturizarea completă a acestei zone, funcțiile sale esențiale pot fi afectate definitiv. Urmările încep să se vadă în viața de zi cu zi a persoanei consumatoare. Nu, nu i se micsorează capul, nu îi cresc urechile sau altceva de genul acesta. Ce se întâmplă însă, sunt deteriorări ale celor mai înalte funcții ale creierului: gândirea poate deveni neclară, capacitatea de a planifica sau a lua decizii scade, discernamântul între bine și rău devine confuz, iar emoțiile pot deveni greu de controlat.

Cât privește dependența, aceasta se poate instala în orice perioadă a maturizării creierului și de aceea drogurile sunt interzise indiferent de vârstă. Dar cu cât un creier este mai „tânar” cu atât acesta este mai predispus spre a deveni dependent.


Scurtcircuite în creier

În centrul creierul nostru există o zonă specială numită „circuitul plăcerii”. Aceasta se activează când savurăm o înghețată gustoasă într-o zi de vară, când ascultăm piesa noastră favorită, când ne îndrăgostim  sau facem orice altceva care ne produce plăcere. Ca raspuns, creierul nostru va produce cantități mici dintr-o substanță chimică cunoscută ca „hormonul plăcerii”. Imediat simțim bucurie, satisfacție, împlinire.

Drogurile scurtcircuitează acest proces normal. Creierul este păcălit de droguri să producă cantități enorme din acest „hormon”, fără să fi existat înainte împlinirea unei nevoi sau conectarea cu o persoană. În felul acesta, în creier se va produce o super-reacție emoțională.
Când persoana consumă din nou, urmările vor fi în principal două: lucrurile obișnuite ale vieții nu îl vor mai satisface, iar creierul se va obișnui cu super-excitația produsă, considerând-o ca fiind normalul. și o va cere din nou…

În cele din urmă „hormonul plăcerii” se epuizează. Creierul începe să transmită mesaje că nu poate supraviețui fără o nouă descărcare de super-excitație. Atunci încep depresia, agitația, anxietatea și nevoia intensă de a consuma din nou.

S-a instalat dependența și totul se va învârti de acum în jurul nevoii de a lua o nouă doză. În lipsa tratamentului potrivit, creierul și comportamentul persoanei dependente vor continua să se deterioreze treptat.

Dependența este o boală a creierului

Poate ați auzit pe cineva spunând că se lasă de fumat, de băut sau de droguri și totusi, nu s-a ținut de cuvânt. De ce este atât de greu să te lași de aceste substanțe? Pentru că nicotina, alcoolul și drogurile produc dependență. Iar cercetările științifice au demonstrat că dependența este o îmbolnavire a creierului.

Dependența s-a instalat atunci când persoana simte nevoia intensă de a continua să fumeze, să bea sau să consume droguri chiar dacă lucrul acesta îi face rău.
Simplu spus, iata ce se întâmplă de fapt:
Creierul este ca un turn de control care emite continuu semnale în corp. Acestea vor determina gândurile, sentimentele și acțiunile noastre. Când cineva ia droguri sau alte substanțe adictive, semnalele chimice trimise de creier se bulversează. Ca urmare, gândirea, voința, alegerile și felul în care se simte acea persoană sunt afectate. Drogurile reprogramează „turnul de control” și semnalele trimise vor fi bruiate. Ceea ce se va vedea în afară este modificarea comportamentului persoanei dependente și deteriorarea tuturor aspectelor vietii sale: capacitatea de a învăța, relațiile cu familia și prietenii, planurile de viitor.

Eliberarea de dependență este grea dar posibilă!

Cine poate ajunge dependent?

Toți avem în mintea noastra idei despre cum arată dependenții de droguri. Dar adevărul este că oricine poate deveni dependent. Rectificare: oricine care consumă droguri!
Nu există o rețetă care să ne spună după câte doze de droguri se instalează dependența. Poate fi după prima doză, după o lună de consum, după 1 an jumate sau după 3 ani. Nimeni nu știe. Sunt prea mulți factori implicați: tipul substanței luate, combinațiile făcute, frecvența, vârsta, greutatea corpului, personalitatea, vulnerabilitățile creierului, alte boli (cunoscute sau nu), contextul vieții și altele…

Dependența nu ține cont de statutul familiei, de situația materială, dacă ești primul, al doilea sau nu contează al câtelea din clasă, de talente, carismă sau daca ai sau nu planuri de viitor. Este pur și simplu o chestie chimică care bulversează circuitele normale ale creierului. Substanțele chimice din droguri nu discriminează pe nimeni – nu au preferințe de sex, rasă, etnie sau religie.

O singură categorie de oameni sunt complet protejați de această îmbolnăvire gravă a creierului: cei care nu le iau niciodată. Pentru ei riscul este zero.